Tatăl Mădălinei Manole se plânge că mormântul fetei lui, artista care a primit, zilele acestea, post-mortem, titlul de „Fiică a Ploieştilor”, arată… jalnic. Un morman de pământ uscat pe care dorm lighioanele cimitirului.
Pe lângă toate nemulţumirile pe care le are în legătură cu mersul anchetei penale şi cu faptul că nu poate să-şi vadă nepotul, deşi are o hotărâre definitivă şi irevocabilă de partea lui, Ion Manole este supărat până la lacrimi din cauza stării deplorabile în care a ajuns mormântul fetei sale. Un mormânt pentru care el, tatăl artistei, nu poate face nimic întrucât municipalitatea l-a concesionat pe numele lui… Petru Mircea.
CÂND și CINE taie NODUL GORDIAN?
Strigătul de durere al lui Ion Manole cu privire la starea locului de veci al fiicei lui a fost făcut public luni, în faţa primarului Ploieştilor şi a consilierilor municipali. De faţă era şi Petru Mircea, sosit să primească, pentru soţia lui, diploma post-mortem de „Fiică a Ploieştilor”. Tatăl Mădălinei l-a rugat pe primar să-l întrebe pe Petru Mircea „când are de gând să ridice un monument funerar pe care-l merită soţia lui”, pentru că acum, la un an şi nouă luni, locul de veci arată ”ca un morman”, ca o grămadă ”de pământ cu o cruce înfiptă” în ea. Ion Manole a fost aplaudat pentru tot ce a spus, iar la ieşirea din sală, întrebat dacă are vreun răspuns pentru nemulţumirile socrului, Petru Mircea a murmurat doar: „Nu ştiu, nu ştiu”. Întrebarea poate că ar fi alta: CÂND va tăia municipalitatea din Ploieşti „NODUL GORDIAN” care încurcă „iţele” celor două familii, în disputa pe MORMÂNTUL MĂDĂLINEI MANOLE?
CUM a fost „criticat” Petru Mircea
De faţă cu primarul, consilierii şi cu întreaga presă l-a criticat pentru faptul că, nici la aproape doi ani de la moartea, în condiţii încă neelucidate, a soţiei, n-a început lucrările pentru a realiza un monument funerar pe care artista l-ar merita, în cimitirul Bolovani din Ploieşti, unde a fost înmormântată. Într-o discuţie telefonică purtată cu reporterul „ring”, Ion Manole ne-a dezvăluit o poveste halucinantă: cu aspecte ciudate, unele tulburătoare, altele, vorba lui Nichita Stănescu, de… „râsu’-plânsu’”.
