Un document senzaţional şi, totodată, tulburător vede, după o lungă şi inexplicabilă aşteptare, lumina tiparului. În exclusivitate absolută, ”ring” vă prezintă un proces-verbal olograf care a stat ascuns timp de 10 ani de ochii muritorilor de rând şi care, începând de azi, ar putea deveni ”cheia” decriptării celei mai misterioase morţi din ”curtea” Parchetului General al României.
Mulţi, foarte mulţi în ultimii 10 ani – mai ales cei din aşa-zisa ”societate civilă şi din fosta opoziţie a anilor 2000-2004 (actuala putere din 2005 încoace) – au tras spuza pe turta lor raportându-se la moartea tragică a procurorului Panait ca la un blazon al onoarei procurorului român. Zilele acestea s-a vorbit din nou despre procurorul Cristian Panait şi despre moartea lui extrem de tragică şi de misterioasă. A avut loc şi parastasul de 10 ani, parastas ce nu trebuie însă să pună ”lacăt” peste misterul acestei morţi încă nedecriptate. Nu se ştie din ce motive, de 10 ani încoace, mai precis din 10 aprilie 2002, data ciudatei morţi a procurorului Cristian Panait, opinia publică nu a aflat că există unele documente clare ce dovedesc despre cauza cedării nervoase a procurorului Panait. Noi vă prezentăm aceste documente în facsimil şi pe ziarulring.ro. Concluziile, oricare ar fi acestea, le-ar putea trage specialiştii. Şi, poate, istoria…
Neadevăruri & legende. Pe net
La o simplă căutare pe google, aflăm din wikipedia.org, următoarele: ”Cristian Panait a fost un procuror român a cărui sinucidere, în 10 aprilie 2002, la vârsta de 29 de ani, a fost intens mediatizată, din cauza suspiciunilor referitoare la presiunile la care ar fi fost supus. Imediat după moartea lui Cristian Panait, s-a bănuit că sinuciderea a fost cauzată de faptul că şefii săi, Ilie Picioruş şi Ovidius Păun, i-au luat dosarul la care lucra, în care procurorul Alexandru Lele era acuzat de corupţie, pe motiv că el intenţiona să dispună neînceperea urmăririi penale”. Nimic mai fals. Ziarul ”ring” vă arată, cu probe – documente indubitabile şi cât se poate de oficiale – , că procurorul Panait nu dorea să-l acopere pe Lele, ci, din contră, ardea de nerăbdare să-l aresteze. Mai mult, panait începuse urmărirea penală împotriva lui Lele – vezi rezoluţia din 25 martie 2002 – şi l-a chemat la Bucureşti, la Parchetul general, să-l aresteze: aşa cum se angajase în faţa şefilor săi! Când şi-a dat seama că este descoperit, după o discuţie aprinsă cu Lele, procurorul a vrut să rupă procesul verbal de aducere la cunoştinţă a faptelor. Pentru că nu a reuşit să distrugă documentul, aşa cum veţi vedea în cele ce urmează, procurorul Panait a vrut să se blindeze cu ”avize” de la ministrul Rodica Stănoiu: care l-a refuzat! Deplin dezarmat, procurorul Panait a dispus pentru procurorul anchetat lele soluţia de ”Scoatere de sub Urmărire Pelală (SUP)”, iar nu soluţia NUP (cum se scrie pe wikipedia). Și, încă un amănunt foarte important care contrazice ”enciclopedia interactivă” de pe net: şefii lui Panait au infirmat soluţia de NUP cerându-i lui Panait, şi nimănui altcuiva, să ducă mai departe ancheta împotriva lui Lele. Deci nu i-au luat dosarul, ci i l-au returnat. Să luăm însă faptele, pe rând.
PROCESUL-VERBAL, salvat de la… distrugere
În urmă cu 10 ani şi câteva zile, după o tentativă eşuată de arestare a procurorului Alexandru Lele la Oradea, tânărul procuror Cristian Panait de la Parchetul General, o adevărată ”vedetă” printre magistraţii timpului, l-a chemat pe procurorul orădean la Bucureşti, hotărât fiind să-l aresteze. Dorea, practic, să pună în operă ceea ce, sigur pe sine, afirmase de faţă cu procurorul general Joiţa Tănase şi cu alţi doi sau trei procurori martori la discuţie. Înainte să-l aresteze, Panait i-a prezentat lui Lele acuzele şi le-a consemnat într-un proces-verbal, a cărei prime pagine se vede că a fost ruptă în partea de sus. Veţi vedea de ce. În procesul-verbal scrie, printre altele: ”Procurorul Cristian Panait de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, având spre soluţionare dosarul cu nr. de mai sus (n.r. – Dosar nr. 102/P/2002), în temeiul art. 6 C.P.P. şi văzând Rezoluţia nr. 102/P/2002 din 25.032002, înainte de a-i lua prima declaraţie, am adus la cunoştinţa învinuitului Lele Alexandru învinuirile care i se aduc şi care constau în: 1) săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 cu aplic art 33 lit. a C.P. prin aceea că, în calitate de procuror, i-a favorizat personal pe mai mulţi infractori cercetaţi în dosarele (n.r. – sunt menţionate mai multe dosare), îngreunând şi zădărnicind urmărirea penală în cauzele în care aceştia sunt cercetaţi; 2) săvârşirea infracţiunii prev. de art. 266 cu aplic. 33 lit. a Cod Penal prin aceea că a dispus arestarea nelegală a unor persoane în dosarele (sunt menţionate dosarele); 3) sustragerea din unitate a dosarului cu nr. 1113/P/94 şi a altor încrisuri (n.r. – Atenţie la acestă menţiune ”ALTE ÎNSCRISURI”!) ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, infracţiuni prevăzute de (n.r. – sunt precizate articolele din Codul Penal).”.
