• Prof. dr. Bucur, decanul Facultăţii de Medicină Dentară: „Am făcut Stomatologie pentru a-mi învinge teama de dentist”
  • 11869 afisari
    20-06-2012 de Ziarul Ring
  • Prof. dr. Bucur, decanul Facultăţii de Medicină Dentară: „Am făcut Stomatologie pentru a-mi învinge teama de dentist”

    Ştie toate tainele danturii umane, poate trata orice afecţiune buco-maxilo-facială, însă prof. dr. Alexandru Bucur, decanul Facultăţii de Medicină Dentară şi şeful Clinicii de Chirurgie Maxilo-Facială a Spitalului „Prof. dr. Dan Teodorescu”, din Bucureşti, ne-a mărturisit că a ales această carieră pentru a-şi învinge teama de... dentist. Nu a reuşit pe deplin să scape de neliniştile specifice pacienţilor, însă a devenit un maestru al bisturiului.



    Cum aţi ales această carieră? A fost tradiţie de familie sau o întâmplare?

    Frica de stomatolog m-a determinat să urmez Facultatea de Medicină Dentară. Când eram elev, am avut nişte experienţe nu tocmai plăcute la cabinetul stomatologic din şcoală. Recunosc faptul că nu am reuşit încă să înving această teamă deşi acum tratamentele moderne sunt mai neinvazive şi nu implică durere. De aceea am şi ales chirurgia maxilo-facială. Zgomotul turbinei polizorului rămâne pregnant la nivel psihologic.



    Totuşi, când aveţi probleme stomatologice, le trataţi, nu?

    Evident. Apelez la o colegă. Nu sunt misogin. Există unele specialităţi în care predomină bărbaţii, dar nu este o regulă.



    Prea mulţi studenţi

    Numărul studenţilor la Medicină Dentară este din ce în ce mai mare. Cum apreciaţi acest lucru?

    Când am dat eu la facultate eram 25 de concurenţi pe un loc, iar promoţia a avut 108 absolvenţi. Acum, numărul de locuri este foarte mare şi nu este corelat cu baza tehnico-materială şi cu resursa umană, iar calitatea învăţământului are de suferit. Am propus conducerii Universităţii „Carol Davila” reducerea cu 50%, faţă de anul trecut, a numărului de locuri la Facultatea de Medicină Dentară. Calitatea nu se obţine cu o masă mare de studenţi pe care nu are cine să o formeze.



    Ce părere aveţi despre existenţa locurilor cu plată?

    Există raţiuni pentru aceste locuri. În principiu, sunt raţiuni economice. Părerea mea personală este că, în universităţile de stat, toate locurile ar trebui să fie bugetate. Nu pot să neg că există şi studenţi foarte buni pe locurile cu plată sau în învăţământul privat. De exemplu, unul dintre medicii de perspectivă din spitalul nostru, dr. Octavian Dincă, şef de lucrări, medic primar, şef de secţie, este absolvent al învăţământului privat. Problema ţine de determinarea fiecărui student.



    În 10 ani, două posturi de chirurgi

    Studenţii înclină să aleagă chirurgia?

    Problema este că, la examenul de rezidenţiat, locurile pe specializări se ocupă în funcţie de medie. Chirurgia este mai grea. Sunt cinci ani de rezidenţiat şi au de dat două licenţe: una în medicină generală şi una în stomatologie. În plus, în ultimii10 ani, în Bucureşti, au fost scoase la concurs doar două posturi de chirurgi în spitale. O altă cauză este introducerea, pe recomandări europene, a chirurgiei dento-alveolare, care are doar trei ani de rezidenţiat şi licenţă în stomatologie. Această specializare acoperă doar două capitole din toată patologia oro-maxilo-facială, deci este ineficientă şi a adus doar prejudicii chirurgiei.



    Când trimite un cabinet privat pacientul la spital?

    Mai des decât ar trebui. Dacă prin anii `91-`93 nu internam pacienţi pentru o rezecţie de molar de minte, azi, mai mult de 50% din pacienţi ajung la noi cu această problemă. Ei puteau fi rezolvaţi în cabinete private, însă lipsa de pregătire medicală a dentiştilor îi face să îşi îndrume pacienţii către noi. Mai există şi amăgirea că în spital se face alt tip de anestezie, ceea ce nu este adevărat.



    Ce credeţi că a contribuit la creşterea cazurilor de leziuni maligne?

    Apariţia leziunilor maligne este favorizată de stilul de viaţă, alimentaţie, obiceiuri vicioase, dar şi de determinism genetic. În plus, în teritoriu nu se mai face depistarea precoce a leziunilor cu potenţial de malignizare. Legislaţia nu reglementează acest lucru şi, din păcate, nici conştiinţa profesională a medicilor nu o face. Anual, depistăm circa 500 de cazuri din care 1/3 beneficiază de tratament chirurgical şi radioterapie şi/sau chimioterapie, însă pentru 2/3 nu se mai poate interveni chirurgical, situaţia este depăşită, şi se recurge doar la radioterapie sau chimioterapie.



    Inhalosedarea se practică ilegal

    Sedarea cu gaz ilariant este o modă?

    Este ilegal dacă inhalosedarea se practică deja în unele cabinete.

    Cursul de pregătire pentru acest tip de anestezie va începe abia în toamnă şi doar dentiştii care îl urmează o pot practica. Inhalosedarea este o sedare conştientă cu gaz ilariant ce ajută pacientul să-şi învingă frica şi să aibă o stare de confort atât în timpul actului stomatologic, cât şi după acesta.



    „estetică-etică=cosmetică”

    V-aţi albit vreodată dinţii?

    Nu. Consider că „estetică-etică=cosmetică”. Procedurile de albire nu aduc beneficii biologice aparatului dento-maxilar. Sunt nefiziologice. Ele doar deteriorează smalţul dinţilor. Am văzut la Bruxelles cum se făceau tratamente de albire a dinţilor în saloane de înfrumuseţare, unde se făcea şi pedichiura. Nu sunt de acord cu aceste tratamente, nici în clinici, nici în saloane, nici acasă, cu ajutorul unor kituri cumpărate din comerţ.



    Lipsa igienei dentare la români, o legendă

    Credeţi că românii stau atât de rău pe cât se spune cu igiena dentară?

    Nu am citit un studiu oficial relevant. Această lipsă de igienă orală este o legendă de prin `96, când un profesor român a declarat presei din Israel că în ţara noastră se foloseşte o periuţă de dinţi la patru persoane. Ştirea a fost preluată de mass-media, însă în mod sigur aceste cifre nu sunt reale. Există, categoric, mulţi oameni edentaţi (n.r. - fără dinţi) care au ajuns în această situaţie fie din lipsa banilor, fie din lipsa cabinetelor stomatologice. Există o lipsă de preocupare a autorităţilor locale care nu au înfiinţat cabinete sociale deşi ele ar costa mai puţin decât nişte bazine de înot.



    „Încet-încet, stomatologia se duce către vremea când se făcea dentistică în gura Oborului, la aparatul cu pedală.”- Prof. dr. Alexandru Bucur



    10 centre există în Europa în care se practică litotriţia extracorporală pentru sindromul obstructiv al glandelor salivare – litiază –, iar unul dintre acestea se află în România.

Introduceti adresa de e-mail datele dumneavoastra de contact sunt confidentiale.
Vezi ce facem pe Facebook!