Aseară s-a încheiat a 30-a Olimpiadă, iar cele nouă medalii câştigate de România au fost sub aşteptările oficialilor COSR. Cvintupla campioană olimpică Nadia Comăneci a făcut o radiografie, pentru „ring”, a prestaţiei olimpicilor noştri.



Cum caracterizaţi rezultatele obţinute de gimnastele noastre la această Olimpiadă?

Dacă ne uităm peste tot ce s-a întâmplat la Londra, o medalie de aur, una de argint şi una de bronz reprezintă totuşi un rezultat frumos. Îmi pare rău pentru alte două medalii pe care le-am fi putut câştiga, un argint şi un bronz la sol.



Cum comentaţi pierderea medaliei de bronz la bârnă?

Dacă gimnasta noastră îşi făcea exerciţiul aşa cum l-a executat în finala pe echipe, atunci americanii degeaba făceau contestaţie. Cătălina avut acele ezitări care i-au scăzut mult din notă, din păcate. Mie nu îmi place că nu se acordă două medalii de bronz în caz de egalitate. Din câte ştiu, de la Olimpiada de la Seul, din 1988, regulamentul s-a schimbat. Au fost trei gimnaşti cu aceeaşi notă care au luat aurul şi atunci nu s-a mai acordat nicio altă medalie. Înţeleg să se facă diferenţe la aur şi la argint, pentru a nu fi mai multe medalii, dar referitor la cea de bronz chiar nu înţeleg. Nu mi se pare corect ca o gimnastă să rămână fără medalie, aşa cum i s-a întâmplat Cătălinei.



Este fantastică medalia de aur a Sandrei

Veţi face un demers către Comitetul Olimpic Internaţional pentru a schimba această regulă?

Mă voi plânge... O să mă gândesc împreună cu alţi sportivi şi cu Federaţia Internaţională de Gimnastică să înaintăm un demers către CIO pentru ca la următoarea Olimpiadă, în caz de egalitate pentru locul al treilea, să fie medaliaţi toţi sportivii. Avem timp, mai sunt patru ani până la Rio.



Dacă suntem obiectivi, medalia de aur câştigată de Sandra Izbaşa a fost una cu noroc.

Da, s-au cam împărţit medaliile... Noi am concurat bine pe echipe, nu am avut nicio greşeală, am fost mai bune decât chinezoaicele. La sărituri, americanca avea prima şansă, însă nimeni nu este vinovat că a căzut în fund la a doua săritură. Dacă o făcea bine şi pe a doua, Sandra ar fi luat argintul. Însă este fantastic pentru România. Sandra a executat două sărituri frumoase şi a luat aurul, nu mai contează ce au făcut celelalte competitoare.



Antrenorii de juniori sunt nedreptăţiţi

Ce se întâmplă cu paralelele pentru gimnastele noastre?

Nu este un aparat competitiv de mult timp pentru noi. Problema porneşte de la bază, unde nu mai avem antrenori. Aceştia activează în SUA, Anglia, Italia, iar noi am rămas fără aceşti oameni care se ocupau de copii. În România nu se mai investeşte în baze. Spre exemplu, în sala de la Oneşti, unde m-am format, plouă! Pur şi simplu, există riscul electrocutării şi nu se face nimic. Nu se găseşte un investitor măcar pentru a o menţine la un nivel acceptabil.



Antrenorul care formează o gimnastă nu primeşte nimic dacă ea ajunge să obţină o medalie olimpică?

Munca lor este uitată. Nu este corect ca ei să nu primească nimic, dar este treaba autorităţilor de a reglementa acest lucru injust.



Din spate nu mai vine nimic

Octavian Bellu şi Mariana Bitang şi-au încheiat contractele cu federaţia. Credeţi că vor continua să lucreze cu lotul de gimnastică?

Nu ştiu ce să spun acum, însă nu mă pot abţine să mă întreb: dacă vor să continue, pe cine vor antrena? Asta în condiţiile în care nu mai avem nimic în spate. Cum putem să facem atunci performanţă şi să ne batem cu marile forţe? Şi la Londra, până la urmă, am avut o echipă cârpită. Cum am fi arătat fără revenirea lui Izbaşa şi a lui Ponor? Am avut noroc, pentru că ele au ţinut echipa. Cea mică, Larisa, nu şi-a dat seama ce s-a întâmplat acolo. Este un talent înnăscut, mai are timp de o Olimpiadă. Acum a fost prea mică pentru tensiunea de la Londra. Nu poţi să faci un plan pentru un ciclu olimpic cu 10-15 gimnaste.



Dacă nu investim, să nu avem pretenţii!

Per ansamblu, cum caracterizaţi medaliile obţinute de sportivii români?

Este OK dacă judecăm la rece. Este un rezultat bun ţinând cont de cât se investeşte în sportul românesc. Avem o masă foarte mică de copii care fac sport în comparaţie cu Statele Unite sau China. Uitaţi-vă la Marea Britanie, care timp de opt ani a investit în gimnastică şi a avut rezultate abia acum. Dacă nu investeşti, nu trebuie să ai pretenţii. Cu baza pe care o avem şi cu numărul de copii care fac sport, cred că nouă medalii înseamnă un rezultat onorabil.



Vi s-a făcut vreodată oferta să vă vindeţi o medalie olimpică?

Cum să-mi vând o medalie?! Nu am niciun interes în acest sens. Nu există preţ pentru aceste medalii, ştim foarte bine cu cât efort s-au cucerit. Sunt inestimabile pentru mine şi punct.



Nadia şi Bart o vor cununa pe Ponor

De aproape un an de zile, Cătălina Ponor are un iubit, în persoana gimnastului portorican Tommy Ramos. Cei doi încă nu s-au hotărât asupra momentului în care îşi vor legaliza relaţia, însă un lucru este cert: Nadia Comăneci şi Bart Conner le vor fi naşi.

Cătălina a spus că este împreună cu gimnastul Tommy Ramos. Nu v-a propus să le fiţi naşi de cununie?

Mi-a spus că şi-ar dori ca eu şi Bart să le fim alături, însă mai este până se căsătoresc. Acest lucru îl vor hotărî doar ei. Am acceptat, bineînţeles, însă, repet, nu ştiu când se va întâmpla acest lucru.



Vă leagă o prietenie mai lungă?

Eu am fost alături de Cătălina tot timpul. Pot spune că suntem apropiate. Dacă a avut nevoie de un sfat, m-a sunat şi i-am spus părerea mea. A fost şi în State, a antrenat, iar atunci ne-am cunoscut mai bine. Este o fată deosebită.



„România trebuie să investească masiv în sport dacă se doreşte performanţă la Olimpiadă, este o necesitate dacă vrem să rămânem în lumea bună a sportului de performanţă.” Nadia Comăneci



„O să mă gândesc împreună cu alţi sportivi şi cu Federaţia Internaţională de Gimnastică să înaintăm un demers către CIO pentru ca la următoarea Olimpiadă, în caz de egalitate pentru locul al treilea, să fie medaliaţi toţi sportivii.” Nadia Comăneci



„ La Londra, până la urmă, am avut o echipă cârpită.” Nadia Comăneci



9 medalii a cucerit Nadia Comăneci pe parcursul a două Olimpiade, la Montreal şi Moscova.