Impasul în care a intrat din cauza crizei economice, disponibilizările masive la care a trebuit să recurgă, scandalurile din coaliţie şi apropiata campanie electorală i-au distrus nervii lui Emil Boc. Însă apogeul crizelor de „isterie” ale primului-ministru este atins atunci când subordonaţii nu se conformează cerinţelor lui.

Rigurozitatea şi critica acerbă. Sunt trăsăturile caracteristice zodiei Fecioară. Şi cum este un nativ sadea, Emil Boc „suferă de aceleaşi probleme”. Ca atare, premierul nu îşi impune numai sieşi disciplină şi perfecţionism, dar şi angajaţilor şi colaboratorilor. Aceştia însă fie nu pot, fie nu înţeleg firea premierului şi nu sunt dispuşi să se supună unor „ordine” pe care le consideră „deplasate”. De aici şi crizele de nervi ale premierului, care s-au înmulţit în ultima vreme.

Zbirul

La începutul săptămânii trecute a fost prima izbucnire a lui Boc. Cei prezenţi au rămas înmărmuriţi de ieşirea acestuia. „Şi când te gândeşti că totul a fost o cerere exagerată, iar tonul de reproş a fost mai mult un răcnet. Ne-a chemat marţea trecută la nouă dimineaţa în birou şi ne-a luat la bani mărunţi de ce cu o seară în urmă, la ora 22.00, nu a avut cu cine să vorbească pe marginea unui document şi de ce nu mai era nimeni la serviciu. Unul dintre noi i-a răspuns că «era 10 seara şi programul se terminase deja». Neinspirat total. A urmat un monolog urlat, cu o morală legată de faptul că, dacă şeful este la serviciu, de ce nu ar fi toţi ceilalţi acolo. Avertismentul a fost clar. A doua oară să nu se mai întâmple”, ne-a povestit un angajat al guvernului.

Repetiţie

Un al doilea episod s-a repetat la scurt timp. De data aceasta, totul a pornit de la o documentare economică pe care a solicitat-o cu vreo trei zile în urmă şi în posesia căreia nu intrase pentru că una dintre angajate „nu a avut când să o finalizeze”. „Este absurd să aştept o amărâtă de documentare şi timp de trei zile să nu fie nimeni în stare să o facă şi să mi-o aducă. Duceţi-vă, fraţilor, unde vedeţi cu ochii dacă nu puteţi face faţă şi e prea greu pentru voi! Au rămas destui pe drumuri, poate mult mai capabili. Să le facem altora loc!”, i-ar fi urlat premierul în faţă angajatei respective, care se pare că a părăsit biroul aproape plângând.

„Şase, vine!”

De la aceste două ieşiri care, în mod normal, nu l-au caracterizat până acum, Emil Boc s-a ales cu o poreclă de toată frumuseţea: „Fiara”. Din momentul în care intră în Guvern, telefoanele zbârnâie în birouri, angajaţii anunţându-se între ei: „Şase, a venit Fiara!” sau aplică formula comunicării eficiente: „A venit Fiara!”.

Nimeni nu comentează

Chiar dacă nu le convine, angajaţii preferă să-şi spună nemulţumirile pe la colţuri sau să-şi ridice ochii spre cer şi să ofteze din greu. Cât despre a replica ceva premierului nici nu se pune în discuţie. Teama pierderii locului de muncă învinge orice revoltă sau rebeliune faţă de cerinţele care, uneori, par exagerate în ochii lor.