În continuarea dezvăluirilor din ziarul de ieri, mama artistei ucise şi incendiate pe 31 octombrie 1989 spune că, înainte să moară, fiica ei a fost ameninţată de un anume Gabi Eremia: "Tu nu trebuie să treci peste Angela Similea, că, altfel, eu, cu mâinile mele, te strâng de gât”.

În scrisoarea adresată procurorului, epistolă pe care familia ne-a încredinţat-o, şi din care am citat deja Lenuţa Runceanu vorbeşte şi despre o întâmplare ciudată ce a avut loc în ziua crimei. Întâmplare care o are ca protagonistă pe o anumită Oana, care făcea parte din grupul «angeliştilor». Această Oana, se pare, o urmărea în permanenţă pe Mihaela. "Tocmai în seara aceea (n.r. - 31 octombrie 1989), o individă, Oana, a aşteptat-o pe Mariana (n.r. - Sâmbeteanu, colega de cameră a Mihaelei) la poarta fabricii să iasă din schimbul doi şi s-o însoţească până aproape de Mihaela, timp în care a făcut comentarii defavorabile privind prietenia Marianei cu Mihaela, şi tot Oana a aşteptat-o în holul blocului să iasă de la Mihaela. De unde ştia că Mariana va pleca în acea seară? A ţinut-o de vorbă cât a considerat că e necesar să se înfăptuiască toată nenorocirea. Cum? Cum se pot explica toate acestea? Şi tocmai această Oana... face parte din grupul «angeliştilor», cum îşi spun ei, împreună cu Gabi Eremia şi încă alţi doi indivizi. Mihaela era permanent urmărită de acest grup: la şcoală, la spectacole, acasă, stăteau ore întregi în aşteptare. Oare ce ocupaţie şi, mai ales, ce interes aveau aceşti tineri să o urmărească pas cu pas pe Mihaela? Mihaela era permanent tracasată la telefon de aceste persoane, până când i-a chemat acasă pentru a afla ce vor, în fond, de la ea... La această discuţie, Gabi Eremia s-a pronunţat că «tu nu trebuie să treci peste Angela Similea, că, altfel, eu, cu mâinile mele, te strâng de gât», ameninţare pe care Mihaela, din nefericire pentru ea, nu a luat-o în serios, considerând-o o simplă copilărie. Şi, culmea ironiei (...), dându-se drept elevi ai Mihaelei, venind şi la Buzău, pentru înmormântare, cu o zi înainte, adică vineri, pe 3 noiembrie (...), tocmai acest grup a venit la Bucureşti ca să-mi prezinte condoleanţe”. Fără cuvinte!...

"O individă a intrat peste ea în casă”

...Şi totuşi, Lenuţa Runceanu, după ce şi-a văzut fiica, o privighetoare a destinului, mutilată şi asasinată, mai are puterea să povestească, în scrisoarea către procuratură, şi despre o altă întâmplare, la fel de ciudată, petrecută la înmormântarea Mihaelei: "Totul este foarte dubios, mai ales că tot vineri, 3 noiembrie, a venit la Buzău şi o individă hidoasă la înfăţişare (grasă, măruntă, privire saşie, cred că are şi un ochi de sticlă, şleampătă), care, de asemenea, a zis că este eleva Mihaelei (nu am crezut-o). Mi-a spus că nu se cunoaşte cu grupul «angeliştilor», când, în realitate, se cunoşteau (alţi membri din familie au observat acest lucru), iar când a venit miliţia, respectiva a dispărut. Mariana spune că această invididă a intrat într-o seară peste ele în casă”. Iarăşi, fără cuvinte.

"Am infiltrat om între aceşti «angelişti», dar nu ne-a ieşit absolut nimic”

Procurorul Capotă, care a anchetat, la vremea respectivă, cazul, recunoaşte existenţa grupului "angeliştilor”. "Fără discuţie, atunci am avut în vedere problema asta cu «angeliştii». Eu am infiltrat atunci om între aceşti «angelişti», dar nu ne-a ieşit absolut nimic. Altfel, existau «angeliştii», fără discuţie, şi erau la concurenţă care e mai tare, care e mai mare. Cu Ursulescu nu a existat nimic. Era râca între artişti care era mai tare, care era mai mare. Dumneavoastră puteţi să brodaţi cum vreţi, dar real, real, acest Daniel Cosmin Ştefănescu a făcut crima fără ajutorul nimănui”, spune procurorul. Care, altfel, crede că, în cazul Runceanu, nu a fost vorba despre niciun complot. ”Nu s-a băgat Securitatea, nu a fost complot. La ce să se bage Securitatea, ce, era vreo personalitate? Îl punea Secuitatea pe ăsta s-o omoare? Credeţi-mă, v-aş spune dacă ar fi aşa...” Concluzia procurorului: "Sunt dispus să stau faţă în faţă cu golanul ăsta, să-mi spună că n-a făcut el crima. Din punctul meu de vedere, treaba e clară, clară, clară. Să-l vedem ce spune el când se contrează cu anchetatorul lui!”.

„Am cunoscut-o pe Mihaela Runceanu, pe care am vizitat-o de 10 ori”

Cine erau misterioşii "angelişti” despre care şi procurorul spune că au existat cu adevărat? Din dosarul cauzei şi din cartea exemplară a lui Nicolae Peneş ("Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”), am identificat câteva nume. Care ştiu şi probabil ascund încă multe. Printre acestea, redăm o senzaţională depoziţie a unei anume Jana Paiu, zisă Oana (martoră în proces): „Prin intermediul lui Eremia Gabriela (zisă Gabi), studentă, în perioada martie-aprilie 1988, am cunoscut-o pe cântăreaţa Mihaela Runceanu, pe care, ulterior, am vizitat-o de circa 10 ori, însoţită de alte persoane, niciodată singură. La Mihaela Runceanu am cunoscut-o pe Mariana Sâmbeteanu (...) Mai revin cu precizarea că, imediat după ieşirea Marianei (n.r. - din apartamentul Mihaelei, ulterior episodului în care cele două s-au certat şi Mihaela a dat-o afară pe Mariana), lumina din apartamentul Mihaelei s-a stins (...) Mai reţin că, după 10-15 minute, în timp ce stăteam pe bancă cu Mariana, am observat că perdeaua de la balconul bucătăriei a fost dată puţin la o parte (...) După ce m-am dus lângă ea pe bancă, am întrebat-o pe Mariana dacă la Mihaela Runceanu mai e cineva în casă; mi-a spus că nu mai e nimeni (...) Cât Mariana a stat în garsonieră, am auzit cum se certa cu Mihaela (...) Eram pe trepte, la etajul întâi. O aşteptam pe Mariana să iasă”. Stupefiantă mărturie. Care, nici atunci şi, se pare, nici acum, nu e luată în calcul de nimeni. Dacă autorul a avut complici sau dacă altcineva a omorât-o pe Mihaela Runceanu nu vom afla decât după o posibilă revizuire a dosarului.

„Dacă fanii lui Dinamo, să zicem, se bat cu steliştii, dumneavoastră ştiţi care l-a omorât pe altul, în final? Aşa a fost şi atunci, o nebunie de genul acesta (...) Sunt multe scenarii care au fost vehiculate (...) Faceţi dumneavoastră, presa, o anchetă dacă puteţi, dar lăsaţi-o pe Mihaela să se odihnească în pace.” Nicolae Runceanu, tatăl victimei