Statisticile arată că în fiecare minut, în România, două femei sunt victime ale abuzului în familie. Mai mult, unele sunt chiar ucise de partenerii care ar fi trebuit să le ofere protecţie şi iubire. Specialiştii consultaţi de „ring” ne explică mecanismul acestui fenomen şi modul în care îl putem combate.

Lovituri, insulte, jigniri, umilinţe. Toate aceste abuzuri au loc, în fiecare zi, în spatele uşilor închise ale multor familii. Teama sau iubirea obsesivă faţă de partenerul agresor determină tăcerea victimelor.

Ce o generează

Există o parte vizibilă a motivelor ce generează acest gen de conflicte: incapacitatea de a rezolva problemele pe cale paşnică, lipsa de bani, şomajul sau consumul de alcool ori droguri. Partea invizibilă a fenomenului o constituie obişnuinţa de a utiliza forţa, lipsa protecţiei sociale sau legale pentru victime sau copilăria traumatizantă.

Poate fi prevenită

„Când îţi alegi partenerul de viaţă trebuie să ţii cont de nişte criterii: să fie comunicativ, sincer, generos, cu respect faţă de sine, dar şi faţă de ceilalţi şi să nu aibă porniri agresive. Atenţie la comportamentul pe care tatăl lui l-a avut faţă de el în copilărie. Aşa va fi şi el”, ne sfătuieşte psihologul Andreea Niţă.

Ne încalcă drepturile

„Violenţa în familie lipseşte victima de drepturi esenţiale: la viaţă, la integritate fizică şi psihică, la libertate individuală, de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, la sănătate şi la ocrotirea sănătăţii”, susţine psihologul.

Tipuri de violenţă domestică

Fizică: pălmuire, lovituri dure cu sau fără obiecte, bătaie.

Psihologică: insulte, jigniri, intimidare, sfidare, umilire.

Economică: acces limitat la bani sau interzicerea de a munci.

Socială: control, izolarea de familie şi prieteni, interzicerea accesului la informaţie.

Sexuală: impunere forţată a activităţilor sexuale nedorite.

11.534 cazuri de violenţă în familie au fost semnalate în România în anul 2008.

„Actul de violenţă propriu-zis este urmat de «luna de miere», etapă în care agresorul îi arată victimei că regretă şi încearcă să o determine să nu pună capăt relaţiei. Deseori, toate acestea sunt vorbe goale.” - Andreea Niţă, psiholog