„La uniune este acelasi muzeu al figurilor de ceara”

Inerţia care domneşte în instituţia care ar trebui să reprezinte imaginea breslei scriitorilor români ar putea fi stopată, măcar parţial, în urma scrutinului din noiembrie pentru alegerea unui nou preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Datele premergătoare arată însă că persoanele care tind către o astfel de funcţie nu sunt şi potrivite să facă asta. Scriitorii tineri, reprezentativi pentru noul val, precum Claudiu Komartin, privesc cu neîncredere viitorul USR, care se află, încă o dată, sub zodia incertitudinii, a amorţelii, a lucrului încropit.

Eşti un reprezentant de valoare al generaţiei tinere, care şi-a dezvoltat de-a lungul timpului o voce din ce în ce mai pregnantă în lumea literară. Ce vor tinerii scriitori, Claudiu?

Nu este neapărat obligatoriu ca, fiind un scriitor bun, un scriitor reprezentativ, să fii şi o voce sonoră, o voce care să exprime doleanţe sau să se implice în jocuri politice. Din punctul meu de vedere, dacă vorbim despre o reprezentare a scriitorilor în România de astăzi, este clar că ea ar trebui să vizeze lucrurile care ne dor cel mai tare pe toţi. Faptul că revistele plătesc foarte prost pentru colaborări, faptul că, de cele mai multe ori, editurile au de tras numai foloase de pe urma scriitorilor pe care îi publică, toate duc la un adevăr sumbru: aproape toţi autorii nu pot trăi din ceea ce publică. Astea sunt lucruri pe care, cumva, o asociaţie de breaslă reprezentativă, cum este USR, ar trebui să le rezolve.

„USR şi-a pierdut legitimitatea”

Scriitorii tineri nu mai recunosc în USR o emblemă, o instituţie care să le reprezinte imaginea şi interesele. Unde s-a rupt această relaţie?

Cred că, din punctul de vedere al majorităţii tinerilor buni care se ocupă cu scrisul astăzi, deasupra uniunii planează un duh al imposturii. Cred că lucrurile s-au rupt în momentul în care, după revoluţie, au existat numai bâjbâieli. Toţi preşedinţii de după '89 au părut că nu vor decât să conserve un capital simbolic pe care USR îl are din vremea comunistă. Acest capital simbolic însă, odată cu trecerea timpului, s-a erodat foarte mult, mai ales că intrarea în uniune a devenit un mecanism foarte lax. Practic, în România de astăzi, oricine îşi doreşte cu adevărat să intre în USR poate să o facă. Îţi dau o reţetă simplă: un scriitor publică într-un an şi jumătate trei cărţi la edituri obscure, după care le dă de băut, la Muzeul Literaturii, câtorva scriitori gen Agopian sau Groşan, şi este în USR. Astfel, va avea o pensie cu 50% mai mare. Este clar un mecanism al imposturii, este clar că aşa ceva nu poate să funcţioneze, şi numai un liberal ca Varujan Vosganian putea să gândească o asemenea lege. Aşadar, USR nu mai are legitimitate din punctul meu de vedere.

La USR funcţionează încă sistemul centralismului democratic. Crezi că o autonomie a filialelor USR ar putea face uitată această structură de tip comunist?

Într-un articol de acum câţiva ani, când mă războiam cu dl Uricaru, care pe atunci era preşedinte al uniunii, am zis că nu este neapărat sovietică structura asta care este USR, cât fanariotă. E foarte mult bizantinism şi sunt tot felul de metehne dintr-astea tipice Balcanilor în felul în care se conduc lucrurile acolo. Din punctul meu de vedere, povestea cu filialele nu este o rezolvare. În mod normal, ar trebui ca, prin voinţa membrilor ei, uniunea să se spargă în şase-şapte asociaţii sau uniuni mai mici, fiecare urmând să-şi conducă destinul pe cont propriu. Dar ştii cum e, caracterul este destinul şi, din păcate, la vârful USR sunt foarte puţini oameni cu caracter.

O soluţie viabilă: Liviu Ioan Stoiciu

Crezi că alegerile din noiembrie ar putea schimba ceva?

Ca să se schimbe ceva cred că USR ar trebui să aibă un preşedinte şi nişte vicepreşedinţi optzecişti sau nouăzecişti, deci oameni la deplina lor maturitate. Costi Stan pare una dintre cele mai interesante variante pentru următorul mandat. Domnul Manolescu, din păcate, nu a schimbat absolut nimic în aceşti ani, lucrurile au fost conservate perfect, este acelaşi muzeu al figurilor de ceară. Dan Mircea Cipariu este un om care se agită mult, dar nu are nici statura, nici nu-l recomandă CV-ul pentru o asemenea funcţie. Eu l-aş vedea preşedinte al uniunii pe Liviu Ioan Stoiciu, a cărui verticalitate îl recomandă. Ar mai fi şi Mihail Gălăţanu sau alţi câţiva, fiindcă din zona asta trebuie să vină un om, cu vederi ceva mai reformatoare, cu vederi ceva mai largi, care să spargă o dată buboiul ăsta infect.

Schimbarea, o afacere internă

„Principial, cred în posibilitatea implicării, cred în posibilitatea ca oamenii să schimbe lucrurile dacă au voinţă şi dacă au un motor care să-i inspire. Dar nu este cazul în România de astăzi. Asta se înregistrează la orice nivel al vieţii noastre publice, al vieţii noastre sociale sau politice. USR nu face decât să reflecte maniera iliesciană de a concepe istoria şi evoluţia. Centralism democratic, nevoie de linişte, atmosferă călduţă care bălteşte la nesfârşit. Lucrurile astea nu se pot schimba decât prin dorinţa oamenilor dinăuntru. Nu poate veni nimeni din afară să dărâme zidurile şi să sape la rădăcina acestui edificiu.”

„Eu nu vreau doar să fiu scriitor. Eu vreau ca acest statut de scriitor să aibă o însemnătate la nivel public, la nivel social, într-o ţară care este descentrată şi care este complet lipsită de echilibru.” Claudiu Komartin

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

Comentarii:

0

Afisari:

1373 (ultima in 16.10.2009)

Rating:

(5 voturi )

Share: