Ana Maria Păsat 15.12.2009
Andreea Marin Banica mergea cu acordeonul sa colinde
http://admin.ziarulring.com/images/upload/vedete/andreea-marin-banica-mergea-cu-acordeonul-sa-colinde-434x326.jpg

Taguri:

Comentarii:

0

Afisari:

5707 (ultima in 15.12.2009)

Rating:

(1 vot )

Share:

Share pe Facebook   Share pe Twitter

 
SERIAL. „ring” va prezinta cele mai frumoase povesti de Craciun

Zâna îşi aminteşte cu drag obiceiurile din copilărie, ocazionate de Sărbătorile de Iarnă, atunci când îşi înmuia degetele în aluatul pentru prăjituri sau când încingea împreună cu alţi copii o bătaie în toată regula cu bulgări de zăpadă.

Vedetele autohtone se comportă ca oamenii obişnuiţi în preajma sărbătorilor. Nu renunţă sub nicio formă la tradiţii, stau ore întregi să împodobească bradul, primesc şi dau cadouri. Pentru ele, Crăciunul are o semnificaţie aparte. Este momentul când li se trezesc amintiri dragi din copilărie, când îşi pun dorinţe, când aşteaptă ca Moşu' să hotărască dacă au fost sau nu "cuminţi”, când visează pentru anul care vine.

"Îmi amintesc mirosul de cetină...”

Andreea Marin Bănică s-a bucurat, ca orice copil, de mirajul Crăciunului. Ea obişnuia să meargă la colindat cu acordeonul pe umeri şi a resimţit, ca orice fetiţă de vârsta sa, lupta cu nămeţii de zăpadă sau bătăile cu bulgări. "Îmi amintesc mireasma de cozonac din cuptorul bunicii, aluatul pentru prăjituri în care ne înmuiam degetele şi noi, fetele, ca viitoare gospodine ce ne doream a fi, colindele cu trupa de copii prieteni, acordeonul care îmi împovăra umerii, dar la care nu renunţam sub nicio formă, bătaia cu bulgări de zăpadă pe străduţa mea, mirosul de cetină, bogăţia din noi...”, spune aceasta. Elevă silitoare, foarte bună în special la matematică, şi copil ascultător, Andreea primea cadouri de la Moşu', despre care însă niciodată nu a spus "îmi place mai mult”: "Fiecare dar a avut ecoul său în sufletul meu, nu am făcut clasificări”.

Familia se strânge în jurul mesei

Pentru Andreea Marin Bănică, toată luna decembrie este o adevărată sărbătoare: "Atât eu, cât şi fetiţa mea suntem născute în această lună, aniversăm la distanţă de o săptămână una de cealaltă, soţul meu şi Ştefan cel mic au onomastica pe 27 decembrie, sora mea e sărbătorită de Crăciun, iar tatăl meu de Sf. Nicolae. Aşa că e o perioadă a bucuriilor pentru noi”. De Crăciun, întreaga familie se strânge în jurul mesei cu bunătăţi şi parcă atunci timpul stă în loc... "Pentru mine, Crăciunul înseamnă linişte şi sufletul plin din seara în care ne adunăm cu toţii în jurul mesei cu bunătăţi gătite în casă, lângă bradul decorat împreună, cu mic, cu mare. E şi un moment în care visăm pentru anul ce vine şi ne bucurăm de daruri, aşa cum e firesc. Tot ce-mi doresc de Crăciun este să mă simt împlinită alături de cei dragi. Pentru mine, sănătatea e mai preţioasă decât toate”, spune Andreea.

Cozonacii vin din Moldova
Ca orice femeie de casă, Andreea pregăteşte cum se cuvine această sărbătoare. Mai ales că, recunoaşte ea, specialităţile de Crăciun îi plac, "din păcate, prea mult”: "Sarmalele sunt făcute la mine acasă, la Bucureşti, iar cozonacii vin din Moldova, rumeni şi pufoşi”.

Violeta, miracolul ei de Crăciun

"Crăciunul în sine e una dintre minunile din viaţa noastră. Depinde însă mult de fiecare dintre noi să ştim să ne bucurăm de fiecare clipă”, mărturiseşte Andreea. Dat fiind ceea ce i-a oferit viaţa, Zâna poate spune, fără ezitare, că a avut parte şi de minuni în ajunul Crăciunului. Una dintre acestea este naşterea fetiţei sale, Violeta, care a văzut lumina zilei pe data de 17 decembrie, după ce fosta prezentatoare trecuse prin două experienţe nefericite, mai precis două sarcini extrauterine. Printre altele, Andreea vorbeşte în cartea sa, "Preţuieşte Viaţa”, care a văzut tiparul luna aceasta, despre operaţia care a readus-o la viaţă şi i-a dat speranţe să devină mamă, suferită chiar de ziua ei, pe 22 decembrie: "Chiar de ziua mea, eram pe masa de operaţie şi, pentru prima oară după foarte mulţi ani, simţeam frica. Verdictul medicului nu era nou, dar mai dureros ca niciodată: sarcină extrauterină. În minutele următoare, şansele mele de a fi mamă atârnau de hazard, ca la ruleta rusească, totul depindea de un singur amănunt: pe care parte s-a dezvoltat sarcina, cea sănătoasă sau cea ciuntită în urmă cu ani. Nu-mi găseam liniştea şi mintea mea derula la nesfârşit: "Şi dacă e pe partea sănătoasă, bisturiul îmi va reteza, odată cu ea, şi ultima şansă. O nouă tăietură de 15 centimetri s-a suprapus cu vechea cicatrice. Când am deschis ochii după operaţie, medicul mi-a confirmat : "Eşti norocoasă. Ne vedem degrabă, când o fi să te moşesc".

Comenteaza aici: