MONDEN
Vladimir Găitan, în LACRIMI la 68 de ani: „Am PLÂNS ca un copil”
Maestrul a fost surprins cu tort şi şampanie, duminică seară, pe scena Teatrului de Comedie, când colegii şi spectatorii i-au cântat „La mulţi ani” şi l-au aplaudat minute în şir. Cu lacrimile şiroindu-i pe obraji, Vladimir Găitan le-a mulţumit tuturor şi recunoaşte, pentru „ring”, că în ultima vreme „am uitat să ne mai iubim”.
Cum v-aţi simţit la finalul piesei „Pescăruşul”, când aţi fost sărbătorit pe neaşteptate la 68 de ani?
A fost o surpriză totală. Colegii m-au lăsat câteva secunde singur pe scenă şi apoi au apărut cu tortul şi şampania. Am rămas cu ochii căscaţi când am realizat că e o conspiraţie pozitivă, iar publicul a reacţionat imediat. Autoarea e Emilia (Popescu – n.r.) care a complotat cu regizorul spectacolului şi m-au făcut praf, am izbucnit în plâns ca un copil. De multă vreme n-am mai trăit o asemenea emoţie, pentru că în general am fost foarte retras. A fost un gest frumos de iubire colegială şi spontan cu reacţia sălii care s-a ridicat în picioare şi a cântat „La mulţi ani”… Să-ţi cânte 400 de oameni cu o distribuţie atât de frumoasă, cu nişte colegi minunaţi care s-au gândit la mine a fost absolut impresionant. Îi doresc fiecăruia să trăiască măcar o dată clipa asta. Păcat că lucrurile acestea sunt rare… Am uitat să ne mai iubim.
„Am fost foarte bolnav…”
Ce faceţi în zi aniversară?
Sunt cuminte cu copiii mei, mâncăm împreună şi probabil voi bea un singur pahar de vin. Am fost foarte bolnav, foarte răcit şi sunt în refacere. Voi sta cu familia mea dragă şi vom povesti, va fi strict în familie. M-a impresionat cineva când m-a sunat şi mi-a spus că ziua mea coincide cu o mare sărbătoare: Intrarea lui Iisus în Templu ţinut în braţe de Fecioara Maria.
Ce proiecte pregătiţi?
Cu riscul să vă dezamăgesc, deocamdată nimic. La Târgul de Carte „Gaudeamus” am scos cartea „Zig-zag prin alfabetul vieţii”, pe care v-o recomand. Deja sunt în discuţii pentru a doua parte. În rest, la teatru sunt destul de răsfăţat. Joc în patru spectacole frumoase şi longevive, „Escu”, „Poker”, „Pescăruşul” şi „Revizorul”, ceea ce nu e de colea. Sunt piese care au 12-14 ani şi se joacă în continuare cu casa închisă, un semn extraordinar de bun pentru breasla noastră.
„Nu vreau să rămân povară pe umerii familiei”
Vă doriţi să mai faceţi film?
Mi-e dor să joc şi în filme, dar se pare că tinerii regizori se îndreaptă spre alte chipuri. Recunosc că n-am mai fost răsfăţat şi nu vă ascund că mi-e dor.
Maestrul Radu Beligan vrea să moară pe scenă? E şi dorinţa dvs.?
Îmi doresc să nu rămân, Doamne fereşte, o povară pe umerii familiei, să fie o retragere frumoasă, nu să mor pe scenă. Sunt lucruri care ţin de soarta noastră. Aici chiar trebuie să-l lăsăm pe Dumnezeu să-şi desăvârşească opera, pentru că noi suntem, fără doar şi poate, opera lui Dumnezeu. Nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu „Ştii, aş vrea să mor la restaurant”, „Eu, la Miami”, „Eu, într-o piscină cu Claudia Schiffer”. Trebuie să-L lăsăm să ne adune când vrea sufleţelul Lui. „La 40 de ani am fost diagnosticat cu o formă de cancer la sânge, policitemie vera. Doctorii îmi dădeau doar 10 ani de viaţă, iar eu m-am încăpăţânat să trăiesc.”, VLADIMIR GĂITAN
1.300 de lei are pensie Vladimir Găitan, iar medicamentele îl costă, lunar, 900 de lei.
„Pot face oricând un accident vascular. La vârsta mea, îmi dau seama că orice zi furată de la viaţă e un câştig.„, VLADIMIR GĂITAN
